Lucruri pe care le urmăresc fără niciun punct final anume.

Nu prin portofolii sau prelegeri la conferințe. Încet, în momente mici — o remarcă spusă în treacăt într-un design review, o frază dintr-o carte citită la momentul potrivit, privind pe cineva cum ia o decizie și apoi prinzându-te că o iei și tu pe aceeași mai târziu. Tot mă întreb dacă mentoratul nu e, în mare parte, versiunea deliberată a acestui lucru și dacă nu cumva pierdem mai mult decât câștigăm încercând să-l sistematizăm.

De ce unele clădiri din anii 1880 par locuite, iar altele din 2018 par deja obosite. Răspunsul onest este probabil același motiv pentru care unele produse îmbătrânesc frumos — ceea ce au refuzat să facă la început contează mai mult decât ceea ce fac bine acum. Să treci pe lângă o fațadă Haussmann și să o citești ca pe un design system, nu ca pe un stil.

Sunt tot mai convins că desenarea unui lucru cu mâna scoate la iveală ceea ce încă nu înțelegi despre el, într-un fel în care niciun Figma sau instrument de whiteboarding nu prea o face. Tot întind mâna după un caiețel înainte să deschid un canvas. Acum observ că diagramele pe care le desenez pentru clienți în prima săptămână a unei colaborări sunt singurele la care încă ne raportăm la final.

Cât din „nu livrăm lucrurile potrivite” înseamnă de fapt „livrăm în intervale de douăzeci de minute între ședințe”. Mă întreb dacă uneori cea mai utilă intervenție nu e un audit de calendar, nu unul de design. Probabil voi scrie acest subiect cum se cuvine atunci când studiul de caz va putea fi anonimizat.

Mai puțin interesat de demo-uri. Mai interesat de ce face AI-ul practicii de a articula intenția — prompt-ul a devenit un brief, iar scrierea unui brief bun a fost dintotdeauna partea grea. Urmăresc subiectul ăsta pe parcursul următorilor doi ani, nu al următoarelor două săptămâni. Probabil voi scrie în secțiunea Lab, pe măsură ce tiparele se stabilizează.

De ce „A Pattern Language” se citește încă precum cel mai limpede argument despre design systems, la zeci de ani după ce a fost scrisă, și ce am putea împrumuta din ideea lui de atemporalitate pentru produse digitale care, în mare parte, urmăresc noutatea. Am început să fac un exercițiu cu un client în care enumerăm tiparele pe care produsul lor le întruchipează neintenționat, înainte să le enumerăm pe cele pe care vrem să le adăugăm. Rezultate surprinzătoare.